Inspirație

Inspirație

Dintotdeauna am apreciat inul, textura sa. Fie cel cu țesătura subțire și puțin aspră care face cute ușoare, fie cel mai dens și mai relaxat. Ne-a plăcut să privim oamenii îmbrăcați în in, și vara, și iarna. Ni se părea că materialul acesta le oferă un fel de eleganță nonșalantă, un aer boem, degajat dar totuși rafinat. Te face să te miști liber, să respiri, să te simți bine. In plus, ne săturasem de haine din poliester, plastic și alte amestecuri sintetice care irită pielea numai cand le atingi. Dorința noastră de a lucra cu el, de a coase haine, ne umplea zilnic mințile cu idei.

În căutările noastre de a găsi cel mai perfect in, dimineața cand am primit mostrele, ne-a oferit o bucurie nespusă.

Pentru noi două, în consens, era desăvârșit – un in moale, fin, cu țesătura ușor densă fără transparență, în culori calde, pastelate. L-am pus pe piele, l-am înfășurat în jurul gâtului, în jurul corpului, ne-am jucat precum doi copii cu niște jucării adorabile. Ne gândeam că putem face așternuturi, batiste, perdele….Era atât de frumos și plăcut încât simțeam că putem face orice din el.

Gândul ne-a dus la Scarlett O’Hara, la faimosul moment în care și-a cusut rochia din perdele, ca simbol al dorinței sale de supraviețuire, de transformare a unui banal articol casnic într-unul de îmbrăcat atât de frumos. 

Știam ca aici începe un nou drum.

 

Fiindcă am recitit fragmentul din ”Pe Aripile Vântului”, am simțit că trebuie să-l înserăm aici.  

 ”Proastă trebuie să fie ca să-și închipuie că Rhett o va cere în căsătorie- cu gâtul ei slab, cu ochii de pisică înfometată și cu rochiile în zdrențe! Dacă nu reușise să-i stoarcă o cerere în căsătorie când fusese în culmea frumuseții și a eleganței, cum va reuși acum când era urâtă și îmbrăcată ca o sărăntoacă! Dacă ceea ce spusese mătușa Pitty era adevărat, Rhett trebuie să fie omul cel mai bogat din Atlanta și probabil că n-avea decât să aleagă printre toate femeile frumoase, femeile de lume ca și celelalte. ”Lasă, gândi Scarlett, ”am eu ceva pe care cele mai multe dintre femeile frumoase nu-l au…și anume știu ce vreau”. De-aș avea numai o rochie frumoasă.

Nu era nici o rochie bună la Tara, nici o singură rochie care să nu fi fost întoarsă și răsîntoarsă și cârpită. Asta-i situația! iși zise Scarlett. Era nemângâiată și-și păstra ochii ațintiți cu încăpățânare la pământ. (…) Întunericul din incăpere începu s-o apese. Se îndreptă spre fereastră, o deschise, ridică obloanele și lăsă să pătrundă în odaie lumina difuză a amurgului de iarna. Închise fereastra și-și sprijini capul de perdelele de catifea. Dincolo de pașunea întinsă, privirea ei întâlni cedrii întunecați din cimitirul familiei.

Simți pe obraji dulcea mângâiere a perdelelor de catifea verde, și-și frecă obrazul de ele ca o pisică. Deodată, se uită țintă la ele.” ( pagina 350, capitolul XXXII)

mimush